„Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, ... ” (Marcu 10:14)

  Pentru creștini Biblia este Adevărul care-i luminează și motivează mai presus de orice. Este foarte instructiv să parcurgi pasajele Biblice în care sunt amintiți copiii.

I. Prima menționare a copiilor se află în Genesa 3:16. După drama neascultării din Eden Domnul Dumnezeu îi spune primei femei: „... cu durere vei naște copii, ... ” De altfel prima carte a Bibliei este bogată în referințe cu privire la copii. Primul copil născut pe pământ este Cain (Genasa 4:1). Genesa 6 ne spune că atunci „când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului... s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii... ” Avraam și mai apoi urmașii săi, primele generații de evrei, au trăit adevărate istorii legate de copii.

   II. În Legea mozaică există referințe precise cu privire la copii. Dumnezeu promite evreilor urmași mulți (Exodul 32:13), și binecuvântarea lor (Numeri 6:22-27). Tot aici vedem că Domnul le cere părinților să-și educe copiii în Legea divină: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în  mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula”. (Deuteronom 6:6-9). În cărțile poetice din Biblie copiii sunt priviți ca o binecuvântare cerească primită de părinți. Un exemplu: „Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecului este o răsplată dată de Domnul. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei”. (Psalmul 127:3-5^a)

    III. În Evangeliile Noului Testament Fiul lui Dumnezeu folosește copii în lucrarea Sa binecuvântată (Ioan 6:9). Mai mult, Domnul ceartă pe aceia care împiedicau copiii să vină la El, îi dă exemplu de caracter, și îi binecuvintează. Ascultați: „... Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celora ca ei. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea! ... ” (Marcu 10:13-16) De altfel, în mai multe împrejurări în care oamenii mari s-au arătat mândri și pretențioși, Domnul i-a făcut pildă de urmat pe copii. (Ex. Matei 18:1-4). În împrejurarea din Matei 18 Fiul lui Dumnezeu rostește câteva cuvinte mari cu privire la copii: „Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, Mă primește pe Mine... Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri”. (Matei 18:5-10)

    IV. Înțelegem din această scurtă radiografie, prețuirea ce o are Dumnezeu pentru copii. Nu putem încheia fără să ne amintim că atunci când Dumnezeu a venit la noi a fost mai întâi un copil. El s-a născut din femeie, a avut o copilărie remarcabilă, iar la maturitate și-a dat viața pentru ca noi să devenim copii ai lui Dumnezeu. Biblia spune că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru răscumpărarea noastră, pentru ca să căpătăm înfierea (Galateni 4:4-7). Înțelegem din revelația divină că toți urmașii lui Adam sunt păcătoși și condamnați, numiți copii ai mâniei. (Efeseni 2:1-3) Însă, cei care-L primesc pe Hristos cu smerenia și bucuria unui copil, pot schimba această realitate tristă într-una binecuvântată, căci iată ce este scris: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12-13)